Trebuie sa plec.....

 

-Trebuie să plec, a răspuns tristă.

-Nu poţi pleca aşa ,te rog.

-Nu am încotro.

-Ba da,vorbeşte-mi.

-Nu pot...îmi pare rău.

-Unde te duci?

-Nu ştiu, departe.

-Îmi laşi măcar un număr de telefon.

-Pentru ce?

-Să îţi aud vocea.

-Credeam că nu îţi place vocea mea.

-Aşa e, nu îmi place, o ador.

-....

-Cum te pot găsi?

-Nu poţi, nu vreau să fiu găsită.

-Nu poţi sta singură.

-Nu voi fi singură. Cineva va avea grija de mine.

-Cine?

-Nu pot spune. Deja îl iubesc. Trebuie sa plec

-Cum te-ai putut îndragostii de altul?

-Cine a zis că m-am îndragostit? Am zis doar că îl iubesc.

-Adică?

-Într-o zi vei întelege.

-Te voi mai vedea?

-Nu stiu. Poate.

-Măcar spune-mi. E vina mea?

-Nu, niciodata nu ar putea fi vina ta.

-Măcar....măcar te-am făcut fericită?

-Da, foarte.

-Te iubesc.

-Ştiu.

-Şi, de ce nu putem fi împreuna?

-Trebuie să plec.

-Spune-mi.

-E complicat.

-Nu, nu e. E simplu.Te iubesc.

-E greu

-Şi ce anume e uşor în viaţa asta? Nimic.

- Nu pricep.

-Aparţinem unor lumi diferite.

-Lumea mea e unde eşti tu.

-Nu toata lumea crede asta.

-Care lume? Părinţii mei? Ce ştiu ei?

-Asculta-i.Vor doar binele copilului lor

-Ce stii tu de cum e să fii părinte?

-Nu stiu, dar voi şti

-Adică?

-Trebuie să plec.

-Mă iubeşti?

-Până la stele şi înapoi.

-Trebuie sa plec.

Şi-a coborât privirea şi cu ochii înlăcrimaţi a plecat fără să privească înapoi. Ii auzea vocea,încă o striga.

-Întoarce-te!!! Nu mă lăsa singur....

Vocea ii ce auzea din ce in ce mai încet,deja era departe. A vrut de nenumarate ori să îi scrie, să îl sune. Dar oare mai are acelaşi număr? Nu,trebuie să fie puternică. A rezistat eroic tentanţiei de al căuta. Cateva luni mai tarziu a primit un mesaj de la el.

-Ce faci? Eşti fericită? Semnat:eu:*

-Foarte!

-Mă bucur. Eu nu.

-Incearcă. E un  sentiment minunat.

Acum avea numărul lui. Era mai aproape de suflet ei.

Au trecut 5 ani, ea s-a maturizat. Chiar era fericita. Nu era singura. Avea pe cineva în viaţa ei-

-La mulţi ani!!!!!Te iubesc enorm. Mulţumesc că esţi în viaţa mea.

-Multumesc! Şi eu te iubesc până la stele şi-napoi. Acum, te rog, îmi pot primii cadoul. E tot ce îmi doresc. Nu o să mai cer niciodata nimic. Mi-ai promis că anul acesta îl voi primii. Te rog, te rog....

-Desigur,i-a raspuns cu jumatate de gură. Inima a început să îi bate dar şi-a făcut curaj să rostească cuvintele.

-Îmbracă-te şi asteaptă-ma în maşină.

E timpul să îl cunosti pe tati.