vineri, 24 februarie 2017

Te-am pierdut




Sunt tristă.....te-am pierdut.
 Nu stiu cum ai putut să dispari dintr-o data.Parcă mai ieri erai lângă mine,căldura ta îmi mângâia sufletul,îmi alunga gândurile rele. Eram doar noi şi nimeni altcineva. Ai fost mereu acolo lângă mine până acum cateva clipe. Ce s-a întamplat? Cum ai putut dispărea fără urmă? Am început să te caut. Am întrebat oamenii pe strada de tine dar nu mulţi te cunosc. Te-am căutat prin cărţi, poate cineva te-a zărit şi îmi poate spune unde eşti, unde te ascuzi. Dar oare te-ai ascuns sau cineva te-a luat de lânga mine? Cineva care are mai multă nevoie de tine decât am eu? Nu vreau să cred că acum eşti alinearea altei fiinţe, ca esti diamantul ce umple golul altui suflet , dezmierdarea altei inimi...nu, nu vreau să cred asta. Am decis să te caut. Am deschis televizorul şi am butonat orbeşte în speranţa că îţi voi auzi măcar numele. Pe nici un post de televiziune nu ai apărut, nimeni nu a avut curajul să te înfăţişeze în toată splendoarea ta, nici măcar în colţul din dreapta al ecranului unde apar ştirile pe un fond foarte mic nu erai. Nu putea să mă pun în pat fără ca măcar să ştiu ce s-a întamplat cu tine.
Îmi făcea deja griji. Poate te-ai rătăcit, nu mai găseşti drumul spre casa. Îmi pare rău acum că nu ţi-am spus exact adresa la care maă găseşti. Poate nici măcar nu mă cauţi acasa, poate te-ai dus la birou...Am început să îţi caut numarul, offff fraiera de mine, nu îl ştia pe de rost. Am deschis laptopul şi am început să te caut. Nu te-am găsit la nici o litera şi pe nici un site. Nu a fost colţ al casei în care să nu te caut, strada din oras pe care să nu o strabat, cărţi, parcuri şi livezi. Până şi în pădurea te-am căutat. Ştiam cât de mult îţi place toamna şi am sperat să te găsesc acolo, stând sub un copac, cu privirea aţintită pe cer, zâmbind către mine. Te-am căutat lângă lac, m-am simţit bine ultima oara la pescuit cu tine. Stau şi mă gândesc dacă ai plecat din cauza mea, oare este ceva ce am zis sau am facut...dar plecatul nu este totuşi o soluţia. Ar fi trebuit să stai şi să îmi araţi că am greşit. Sau poate ăsta este felul tău de a mă pedepsi?
Nu voi inceta vreodata să te caut
Te voi cauta şi te voi găsii FERICIRE!!



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu