-Trebuie să plec, a răspuns
tristă.
-Nu poţi pleca aşa ,te rog.
-Nu am încotro.
-Ba da,vorbeşte-mi.
-Nu pot...îmi pare rău.
-Unde te duci?
-Nu ştiu, departe.
-Îmi laşi măcar un număr de
telefon.
-Pentru ce?
-Să îţi aud vocea.
-Credeam că nu îţi place
vocea mea.
-Aşa e, nu îmi place, o ador.
-....
-Cum te pot găsi?
-Nu poţi, nu vreau să fiu
găsită.
-Nu poţi sta singură.
-Nu voi fi singură. Cineva va
avea grija de mine.
-Cine?
-Nu pot spune. Deja îl iubesc. Trebuie sa plec
-Cum te-ai putut îndragostii
de altul?
-Cine a zis că m-am îndragostit? Am zis doar că îl iubesc.
-Adică?
-Într-o zi vei întelege.
-Te voi mai vedea?
-Nu stiu. Poate.
-Măcar spune-mi. E vina mea?
-Nu, niciodata nu ar putea fi
vina ta.
-Măcar....măcar te-am făcut
fericită?
-Da, foarte.
-Te iubesc.
-Ştiu.
-Şi, de ce nu putem fi împreuna?
-Trebuie să plec.
-Spune-mi.
-E complicat.
-Nu, nu e. E simplu.Te iubesc.
-E greu
-Şi ce anume e uşor în viaţa
asta? Nimic.
- Nu pricep.
-Aparţinem unor lumi diferite.
-Lumea mea e unde eşti tu.
-Nu toata lumea crede asta.
-Care lume? Părinţii mei? Ce ştiu ei?
-Asculta-i.Vor doar binele
copilului lor
-Ce stii tu de cum e să fii
părinte?
-Nu stiu, dar voi şti
-Adică?
-Trebuie să plec.
-Mă iubeşti?
-Până la stele şi înapoi.
-Trebuie sa plec.
Şi-a coborât privirea şi cu
ochii înlăcrimaţi a plecat fără să privească înapoi. Ii auzea vocea,încă o
striga.
-Întoarce-te!!! Nu mă lăsa
singur....
Vocea ii ce auzea din ce in
ce mai încet,deja era departe. A vrut de nenumarate ori să îi scrie, să îl
sune. Dar oare mai are acelaşi număr? Nu,trebuie să fie puternică. A rezistat
eroic tentanţiei de al căuta. Cateva luni mai tarziu a primit un mesaj de la el.
-Ce faci? Eşti fericită?
Semnat:eu:*
-Foarte!
-Mă bucur. Eu nu.
-Incearcă. E un sentiment minunat.
Acum avea numărul lui. Era mai
aproape de suflet ei.
Au trecut 5 ani, ea s-a
maturizat. Chiar era fericita. Nu era singura. Avea pe cineva în viaţa ei-
-La mulţi ani!!!!!Te iubesc
enorm. Mulţumesc că esţi în viaţa mea.
-Multumesc! Şi eu te iubesc
până la stele şi-napoi. Acum, te rog, îmi pot primii cadoul. E tot ce îmi doresc. Nu
o să mai cer niciodata nimic. Mi-ai promis că anul acesta îl voi primii. Te
rog, te rog....
-Desigur,i-a raspuns cu
jumatate de gură. Inima a început să îi bate dar şi-a făcut curaj să rostească cuvintele.
-Îmbracă-te şi asteaptă-ma în
maşină.
E timpul să îl cunosti pe
tati.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu